Comemorare pentru Ion Gavrilă Ogoranu la Galtiu: Fundația legionară marchează două decenii de la moartea partizanului

Ceremonie de comemorare în Alba la 20 de ani de la moartea lui Ion Gavrilă Ogoranu

Sâmbătă, 2 mai 2026, în satul Galtiu din comuna Sântimbru, județul Alba, s-a desfășurat o manifestare dedicată memoriei lui Ion Gavrilă Ogoranu, liderul rezistenței armate anticomuniste care a decedat în 2006. Zeci de persoane s-au adunat în fața bisericii locale, în timp ce autorități de ordine - jandarmerie și poliție - asigurau supravegherea evenimentului.

Participanții au venit din diferite locuri și se remarc prin îmbrăcămintea lor distinctivă - unii purtau haine tradiționale, alții îmbrăcăminte militară precum pantaloni de camuflaj și bocanci. Între cei prezenți se aflau și membri ai Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, organizație cunoscută pentru simpatia manifestată față de Mișcarea Legionară, alături de localnici care au participat la momentul special al comunității lor.

Directivele autorităților și simbolurile ascunse

Înainte de începerea ceremoniei, forțele de ordine au transmis organizatorilor o directivă clară: „fără semne și simboluri interzise". Deși gesturile și semnele interzise nu au fost vizibile în mod evident, observatorii au putut identifica anumite elemente asociate cu simpatiile legionare - cum ar fi o insignă cu forma unei cruci de fier, care a dispărut în cursul evenimentului.

Printre participanți se afla și un tânăr din județul Mureș care a fost anchetat pentru că a fluturat la Alba Iulia, pe 1 decembrie 2025, un steag cu chipul lui Zelea Codreanu.

Desfășurarea ceremoniei

Manifestarea a început în biserica din Galtiu cu un parastas pentru cei 20 de ani de la moartea lui Ion Gavrilă Ogoranu. Apoi, acțiunea s-a mutat la cimitirul localității, unde a urmat o slujbă religioasă scurtă.

În cimitir, președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, Coriolan Baciu, a anunțat că vor saluta „fără salutul considerat interzis, în baza unor legi nedrepte". După acest anunț, o parte dintre cei prezenți au intonat un cântec tradițional asociat cu Garda de Fier și Mișcarea Legionară.

Casa memorială și planuri pentru viitor

Cea de-a doua etapă a evenimentului s-a desfășurat în casa comemorativă dedicată lui Ion Gavrilă Ogoranu, pe care Fundația a achiziționat-o cu o sumă de 47.000 de euro. Participanții au putut consuma cafea, suc de mere, vin și pălincă, alături de diferite gustări, în timp ce au ascultat discursuri despre viața și lupta partizanului anticomunist.

Reprezentanții fundației au precizat că intenționează să restaureze clădirea și să o valorifice. În perspectivă, organizația plănuiește să deschidă o școală de vară pentru tineri la Galtiu, unde urmează să se predea istorie și valori tradiționale.

Evenimentul s-a încheiat cu dezvelirea unei plăci memoriale dedicate lui Ion Gavrilă Ogoranu.

Poziția Fundației privind legislația

Coriolan Baciu a declarat că Ion Gavrilă Ogoranu este asociat cu Mișcarea Legionară din cauza participării sale în Frățiile de Cruce. Întrebat despre salutul „interzis" la care s-a referit la mormânt, acesta a menționat salutul cu brațul drept întins. Baciu a adăugat că mai mulți membri ai fundației sunt implicați în procese judiciare legate de folosirea acestui salut.

El a caracterizat legislația care interzice salutul drept „excesivă și discriminatorie", anunțând că fundația nu va mai utiliza salutul până când legea nu va fi abrogată.

Cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu

Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006) s-a născut într-o familie modestă din satul Netotu, județul Făgăraș (astăzi Gura Văii, comuna Recea, județul Brașov). În 1934 a intrat elev la Liceul „Radu Negru" din Făgăraș, iar din 1936 a început să întreține relații cu Mișcarea Legionară.

Potrivit profesorului Dorin Dobrincu, specialist în istoria rezistenței anticomuniste din România, Ogoranu a făcut inițial parte din „mănunchiul de prieteni" și ulterior a intrat în Frățiile de Cruce, organizația de tineret a Mișcării, cunoscută pentru structura sa ierarhică și ritualizată.

După instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea în februarie 1938, activitatea lui Ogoranu s-a desfășurat în clandestinitate. În septembrie 1940, legionarii au fost cooptați la putere de generalul Ion Antonescu, iar Ogoranu a ocupat funcția de șef al Frățiilor de Cruce în liceul său și în întregul județ Făgăraș. În ianuarie 1941, în timpul rebeliunii legionare, el a organizat o coloană de tineri care au mărșăluit prin oraș.

Rezistența anticomunistă și ascunderea

După instaurarea regimului comunist, Ogoranu a ales calea rezistenței armate. S-a retras în Munții Făgărașului, unde a organizat și condus Grupul Carpatin Făgărășan, una dintre cele mai longevive și bine structurate formațiuni de partizani anticomuniști din România.

Condamnat la moarte în lipsă de patru ori de tribunalele staliniste, Ogoranu a reușit să rămână în libertate timp de aproape trei decenii, ascuns sub identități false și protejat de o rețea de oameni care și-au asumat riscuri enorme. O perioadă lungă a trăit sub identitate falsă la Galtiu, în județul Alba, ascuns și iubit de femeia care l-a protejat.

Abia în 1976 a fost capturat de Securitate. Cu toate acestea, nu a fost executat, într-o perioadă în care regimul comunist încerca să-și îmbunătățească imaginea externă. Ogoranu a fost grațiat la insistența președintelui american Richard Nixon și a secretarului de stat Henry Kissinger, continuând să trăiască la Galtiu până la moartea sa, la vârsta de 83 de ani.

Pentru decenii, Ogoranu a reprezentat pentru Securitate o fantomă și o amenințare permanentă, fiind considerat „bandit" și principal inamic al statului în documentele aparatului de represiune.