Apele europene rămân sigure pentru înot. Ce poziție ocupă România în clasamentul calității apelor de baie

Apa de îmbăiere din Europa rămâne, în ansamblu, sigură pentru turiști și localnici, potrivit datelor furnizate de Agenția Europeană de Mediu în urma evaluării sezonului 2025. Analiza a acoperit peste 22.000 de zone oficial desemnate pentru îmbăiere în Uniunea Europeană, iar rezultatele sunt în general pozitive.

Standarde de siguranță respectate în majoritatea cazurilor

Nouă din zece zone de îmbăiere din UE au îndeplinit cel puțin cerințele minime stabilite prin legislația europeană. Diferențele între tipurile de ape sunt totuși semnificative: apele maritime au atins un procent de 97,4% în conformitate cu standardele, în timp ce apele interioare au ajuns la 92,5%.

Rezultatele și mai optimiste apar atunci când ne uităm la calitatea superioară. Patru din cinci zone de îmbăiere din Uniunea Europeană au fost clasificate ca având calitate excelentă, o proporție care se menține și la nivelul întregii Europe analizate, inclusiv Albania și Elveția.

Țări cu performanțe deosebite

Cipru, Grecia, Bulgaria și Austria au condus clasamentul calității apelor de baie. În aceste patru state, mai mult de 95% dintre apele de îmbăiere au fost evaluate ca fiind de calitate excelentă, Cipru obținând un scor perfect de 100%. Pe litoralul maritim, Cipru, Lituania și Slovenia au raportat că toate zonele monitorizate au primit cea mai bună evaluare.

Poziția României în raport european

România figurează în documentul Agenției Europene de Mediu printre statele care au demonstrat că niciuna dintre zonele de îmbăiere raportate nu a căzut sub standardul minim de siguranță. Alături de Bulgaria, Luxemburg și Malta, țara noastră a clasificat toate apele de baie cel puțin la nivelul suficient, ceea ce garantează că nu a existat risc direct pentru sănătatea înotătorilor în sezonul analizat. De asemenea, toate apele maritime românești au îndeplinit minimum cerințele de siguranță.

Plajele sunt mai curate decât apele interioare

Contrastul dintre apele maritime și cele continentale este evident. Opt din zece zone de coastă din UE au obținut clasificarea excelentă, comparativ cu șapte din zece în cazul lacurilor și râurilor. Datele cuprind 7.428 de zone de îmbăiere pe cursuri de apă și bazine lacustre, din care aproximativ 84% sunt situate pe lacuri.

Râurile, punctul vulnerabil al Europei

Râurile rămân cel mai expuse la factori de risc din perspectiva calității apei. Doar jumătate din cele aproximativ 1.200 de zone de îmbăiere amenajate pe cursurile de apă europene au atins nivelul excelent în 2025. Vulnerabilitatea se datorează debitelor reduse, expunerii directe la episoade de contaminare temporară și incapacității sistemelor de canalizare în perioadele de ploi abundente, atunci când apele uzate netratate se varsă în mediul natural. Scurgerile urbane, deversările accidentale și poluarea agricolă contribuie și ele la degradarea calității.

Austria, Finlanda, Danemarca, Luxemburg și Germania au demonstrat cele mai bune rezultate în gestionarea apelor interioare, cu cel puțin 90% dintre zone clasificate ca excelente. În schimb, Slovenia, Portugalia, Polonia, Croația și Spania au avut mai puțin de 60% dintre apele interioare la nivelul excelent.

Ape cu calitate slabă: o problemă limitată

La scara Uniunii Europene, doar 1,5% dintre zonele de îmbăiere au fost clasificate ca având calitate slabă, o proporție care indică risc crescut pentru sănătate. Trei state membre au depășit pragul de 3%: Estonia cu 4,6%, Olanda cu 4,1% și Franța cu 3,3%. În afara UE, Albania a figurat cu unul dintre cele mai scăzute procente de ape excelente, sub 70%.

O clasificare de calitate slabă semnifică faptul că standardele minime nu sunt îndeplinite și că există risc mai mare din cauza contaminării fecale. Autoritățile trebuie să informeze publicul și să identifice sursele de poluare. Dacă situația se perpetuează ani la rând, legislația europeană prevede interdicții permanente sau recomandări permanente de evitare a îmbăierii.

Cum se monitorizează calitatea apei

Autoritățile locale și naționale colectează probe înainte și în perioada de vârf a sezonului de îmbăiere. Fiecare stat trebuie să efectueze cel puțin patru analize pe zonă de îmbăiere într-un sezon: una înainte de deschidere și minimum trei în timpul acestuia. Laboratoarele verifică prezența a două tipuri de bacterii — E. coli și enterococi intestinali — care indică poluare cu ape uzate sau dejecții din ferme.

Evaluarea finală se bazează pe date din sezonul curent și din cele trei sezoane anterioare, oferind o imagine mai stabilă a situației.

Limitele raportului: ce nu se măsoară

Raportul se concentrează pe riscurile directe pentru înotători și nu include analiza tuturor poluanților chimici prezenți în apă, cum ar fi nutrienții, pesticidele sau substanțele farmaceutice. Acești indicatori sunt urmăriți prin alte instrumente europene, inclusiv Directiva-cadru privind apa. Prin urmare, o apă clasificată ca excelentă pentru îmbăiere nu garantează neapărat că ecosistemul acvatic se află în stare ecologică sau chimică perfectă.

Progresul realizat în decenii

Calitatea apelor de baie europene s-a ameliorat semnificativ în ultimii ani datorită reducerii deversărilor de ape uzate urbane netratate. Investițiile în stații de epurare, extinderea rețelelor de canalizare și aplicarea strictă a legislației europene au permis redeschiderea pentru înot a multor ape care erau poluate anterior. De la revizuirea Directivei privind apele de îmbăiere, ponderea zonelor cu calitate slabă a scăzut, iar cea a zonelor excelente a crescut.

Provocări viitoare: climat și infrastructură

Deși panorama generală este pozitivă, raportul avertizează asupra unor amenințări. Ploile abundente, seceta, concentrarea urbană și capacitatea insuficientă a unor sisteme de canalizare pot provoca episoade de poluare temporară, mai ales în apele interioare și pe râuri. Schimbările climatice pot intensifica frecvența acestor fenomene extreme, ceea ce face necesară modernizarea infrastructurii apei și dezvoltarea unor sisteme mai eficiente de avertizare a populației.