Paradoxul energetic românesc: producție abundentă, dar vânzări cu pierderi

Sistemul energetic românesc se confruntă cu o situație paradoxală: în timp ce țara produce energie electrică în abundență, ea se găsește nevoită să o vândă la prețuri scăzute și să o cumpere înapoi la tarife semnificativ mai ridicate.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energie Inteligentă, a analizat datele din aprilie 2026 și a identificat o vulnerabilitate critică. În acea perioadă, România a exportat energie la aproximativ 50 euro/MWh, în timp ce importurile în orele de vârf seara au atins 250 euro/MWh. Aceasta înseamnă că energia reîmportată a costat de cinci ori mai mult decât cea vândută.

Deși volumul energiei importate a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cel exportat, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape șapte ori mai ridicată. În cifre concrete, importurile din Bulgaria au reprezentat circa 33,4 milioane euro, în timp ce exporturile au totalizat doar aproximativ 5 milioane euro.

"Nu contează cât produci, ci când produci," explică Chisăliță. Aceasta este cheia pentru înțelegerea problemei: România nu suferă din cauza unei lipse de producție, ci din incapacitatea de a gestiona eficient energia în funcție de momentul în care este consumată.

Diferența de strategie cu Bulgaria

Situația devine și mai clară atunci când se compară poziția României cu cea a Bulgariei. România dispune de aproximativ 10.100 MW capacitate instalată în eolian și fotovoltaic, inclusiv prosumatori, iar Bulgaria doar de 6.700 MW. Totuși, Bulgaria reușește să monetizeze mai bine tranziția energetică.

Diferența fundamentală constă în investițiile în sisteme de stocare. Bulgaria a depășit deja 2 GW putere instalată în baterii și aproape 8 GWh capacitate de stocare, cu planuri de a ajunge la 10 GWh. România, în comparație, are doar aproximativ 0,6 GW putere instalată în baterii și puțin peste 1 GWh capacitate de stocare.

Raportul dintre capacitățile de stocare și totalul capacităților regenerabile instalate ilustrează decalajul: în România acesta este de aproximativ 6%, în timp ce în Bulgaria ajunge la aproximativ 30%. Cu alte cuvinte, Bulgaria dispune de o flexibilitate relativă de aproape cinci ori mai mare.

Tipologia bateriilor: o diferență crucială

Un aspect tehnic esențial este tipologia sistemelor de stocare. În România, aproximativ 95% dintre bateriile instalate sunt de tip Grid-Following, care urmăresc rețeaua existentă dar nu pot stabiliza independent sistemul. Bulgaria, în schimb, a instalat deja aproximativ 20% baterii de tip Grid-Forming.

Bateriile Grid-Forming oferă inerție sintetică, stabilizare de frecvență și suport real pentru o rețea dominată de surse regenerabile. Aceasta reprezintă o diferență de paradigmă: Bulgaria construiește infrastructura energetică a viitorului, în timp ce România se concentrează pe adaptarea infrastructurii existente.

Mecanismul dezechilibrului

Practic, ceea ce se întâmplă este următoarele: România produce energie ieftină la prânz, Bulgaria o stochează în baterii, iar România o cumpără înapoi seara la prețuri explozive.

În orele de prânz, când energia solară este abundentă, prețurile în România scad la niveluri foarte mici, uneori aproape de zero. Energia este evacuată rapid către export. Seara, atunci când panelurile solare nu mai produc și consumul crește, România intră în deficit de flexibilitate. Apar vârfuri de preț, importurile scumpe și oportunități de profit pentru cei care dețin capacități de stocare.

Riscuri structurale și geopolitice

Fără stocare suficientă, energia regenerabilă românească riscă să intre într-un proces de canibalizare economică. Cu cât se instalează mai mult solar fără baterii, cu atât energia produsă la prânz valorează mai puțin. În lipsa flexibilității, România ar putea transforma un avantaj strategic într-o vulnerabilitate structurală.

Riscurile depășesc chiar și dimensiunea economică. Așa cum gazoductele și rafinăriile au reprezentat puterea energetică în trecut, mixul de stocare va defini influența energetică a următorului deceniu. Există pericolul ca România să ajungă în situația paradoxală de a produce multă energie verde, dar de a captura prea puțină valoare din ea.

Semnalul din aprilie 2026

Analiza din aprilie 2026 transmite un mesaj clar: problema României nu mai este lipsa de producție. Urgența nu este neapărat mai multă producție regenerabilă, ci o abordare inteligentă și flexibilă a sistemului energetic.

În noua economie a energiei, avantajul nu aparține celor care produc cel mai mult, ci celor care pot gestiona inteligent când și cum este utilizată energia. Deocamdată, Bulgaria pare să fi înțeles mai rapid această schimbare decât România.