România intră pe harta europeană a materiilor prime critice. Cuprul din Apuseni câștigă importanță strategică

România capătă o importanță crescândă în strategia europeană de securizare a lanțurilor de aprovizionare cu materii prime esențiale. Contexul geopolitic și tranziția energetică a continentului transformă resursele miniere ale țării noastre într-un activ de valoare critică.

Cuprul din Munții Apuseni se află în centrul acestei reorientări. Zăcământul de la Roșia Poieni, exploatat de compania de stat Cupru Min SA Abrud, constituie cea mai mare operațiune de extracție a cuprului din România și una dintre cele mai semnificative din Europa. Discuțiile privind extinderea activităților și construirea unei instalații de prelucrare se află încă în stadii incipiente, dar iau amploare în contextul noilor priorități europene.

Miniștrii români au confirmat la Alba Iulia că țara negociază cu Bruxellesul pentru amplificarea operațiunilor la Roșia Poieni și pentru atragerea unui partener investitor capabil să dezvolte infrastructura de procesare locală a cuprului, preferabil tot în Alba.

Valorificarea completă a resurselor miniere

Provocarea strategică nu se limitează la extracția de materie primă, ci privește transformarea cuprului în produse cu valoare adăugată. Până în prezent, România exportă preponderent concentrat de cupru, pierând o parte substanțială din valoarea potențială. Perspectiva de viitor ar trebui să includă un lanț industrial integrat: extracție, prelucrare și fabricație de produse intermediare sau finite. Ideea unei uzine metalurgice în zona Zlatna a circulat de ani de zile în discuțiile oficiale.

Cuprul este vital pentru rețelele electrice, energia regenerabilă, infrastructura digitală și procesele de electrificare. Uniunea Europeană urmărește să-și reducă dependența de importuri prin mecanismul Legii Materiilor Prime Critice. Deși proiectul de cupru de la Rovina apare pe lista proiectelor strategice europene, Roșia Poieni rămâne un activ cu potențial considerabil, mai ales dacă va fi conectat la capacități de prelucrare internă.

Trei proiecte românești pe agenda europeană

Comisia Europeană a recunoscut trei inițiative din România ca fiind strategice în cadrul efortului european de securizare a materiilor prime critice. Acestea sunt: proiectul de grafit de la Baia de Fier în Gorj, inițiativa Verde Magnesium pentru magneziu, și proiectul de cupru de la Rovina în Hunedoara.

Cele trei proiecte se numără printre cele 47 de inițiative aprobate la nivelul Uniunii, distribuite în 13 state membre. Investițiile totale estimate pentru cele trei proiecte românești se ridică la aproximativ 615 milioane de euro.

Grafitul: materia primă pentru bateriile viitorului

La Baia de Fier, statul intenționează să reactiveze exploatarea grafitului, o mină care a funcționat până la începutul anilor 2000. Proiectul SALROM Baia de Fier se concentrează pe obținerea grafitului de calitate superioară destinat bateriilor. Acest material este indispensabil pentru vehiculele electrice și sistemele de acumulare a energiei. Agenția Internațională pentru Energie prevede o creștere semnificativă a cererii de grafit până în 2040 în scenariile de tranziție energetică. Reactivarea acestei operațiuni ar contribui la reducerea dependenței europene de importuri și la consolidarea lanțurilor de aprovizionare pentru sectorul bateriilor și stocării energetice.

Magneziul: aliaj ușor pentru industrie

Verde Magnesium vizează extragerea și producția de magneziu metalic în România. Acest element este esențial pentru industria automobilă, aeronautică, electronică și militară, în special pentru crearea de aliaje ușoare. Vulnerabilitatea Europei în acest domeniu este accentuată de faptul că China furnizează 97% din magneziul consumat de Uniune, conform unui raport din 2026 al Curții Europene de Conturi. Proiectul românesc se înscrie în efortul mai larg de diminuare a acestei dependențe critice.

Cuprul de la Rovina și infrastructura energetică

Rovina, promovat de Euro Sun Mining, se concentrează pe extracția cuprului. Prognozele Agenției Internaționale pentru Energie indică o dublare a cererii de cupru pentru rețele electrice până în 2040 în contextul tranziției energetice. Cuprul este crucial pentru electrificare și pentru construirea infrastructurii energetice viitoare.

Pământuri rare și alte zăcăminte strategice

România dispune de alte resurse cu potențial strategic. La Jolotca în Harghita se află mineralizări de pământuri rare asociate complexului alcalin de la Ditrău. Aceste elemente sunt vitale pentru tehnologia militară, magneți permanenți, turbine eoliene, electronică și semiconductori. Pământurile rare sunt considerate critice la nivel european tocmai pentru că aprovizionarea este concentrată în afara Uniunii, iar procesarea este dominată de actori globali limitați.

Ambițiile europene și riscurile locale

Legea Materiilor Prime Critice stabilește obiective ambițioase: până în 2030, Uniunea să acopere din capacități interne cel puțin 10% din consumul anual pentru extracție, 40% pentru prelucrare și 25% pentru reciclare. Cele 47 de proiecte aprobate urmăresc să susțină tranziția verde și digitală, dar și industriile de apărare și aerospațială europene.

Reactivarea minelor și lansarea de noi proiecte ridică, totuși, întrebări legitime. Organizațiile de mediu au exprimat preocupări cu privire la proiectul Rovina, menționând potențialele efecte asupra comunităților, ecosistemelor și riscurile inerente exploatării miniere la suprafață. Euro Sun Mining susține că operațiunile vor evita utilizarea cianurilor și vor implementa măsuri de reabilitare progresivă pentru minimizarea impactului.

Miza adevărată: de la extracție la prelucrare

Specialiștii subliniază că dimensiunea economică reală a acestei oportunități nu rezidă doar în extracție, ci în prelucrarea locală. Dacă România exportă materie primă și importă produse finite cu valoare ridicată, o parte semnificativă din beneficiile economice se disipează. Avantajul strategic al noii curse europene pentru materii prime critice va depinde de capacitatea statului și a sectorului industrial de a transforma resursele subterane în lanțuri de producție locale, oportunități de angajare și tehnologii cu valoare adăugată substanțială.