Cartea de medicină din 1551 și povestea medicului Paul Kyr care a căzut victimă ciumei

O moștenire medicală din Renaștere

Istoria Albei Iulia ascunde o realizare remarcabilă din perioada Renașterii: tipărirea primului manual de medicină în anul 1551. Această operă medicală i se datorează doctorului Paul Kyr, o figură marcantă a epocii care a trăit între 1506 și 1588.

Deși lucrarea conținea abordări terapeutice care par astazi amuzante, ea reprezenta în vremea respectivă o inovație științifică semnificativă. Prestigiul medicului era consolidat de faptul că a oferit servicii medicale unor personalități de prim rang: domnitorii Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Petru Cercel și Mihnea al III-lea, precum și principii Ioan Zapolya, Ioan Sigismund și Sigismund Bathory.

Sacrificiul unui medic devotat

Dincolo de relațiile cu elitele vremii, Paul Kyr nu a neglijat niciodată tratamentul populației obișnuite. Această dedicație către datoria medicală i-a fost fatală. Medicul a decedat în cursul unei epidemii de ciumă, fiind el însuși victimă a bolii pe care încerca să o combată.

Epidemiile de ciumă au devastat periodic Europa de Est până în secolul al XIX-lea. Cea mai cumplită dintre acestea, care l-a cuprins pe Paul Kyr, s-a desfășurat între 1567 și 1588, ucigând peste jumătate din populația marilor centre urbane europene.

Metodele medicale ale vremii

Descrierile din documentele acelei perioade ne-au păstrat imagini sumbre ale încercărilor neîncununate de succes ale medicilor și oamenilor de a se apăra de „moartea neagră". Parfumurile, smoala și oțetul erau folosite în speranța unei dezinfectări. Tratamentele propuse includeau cauterizarea, o metodă atât de ineficientă cât și de dureroasă.

Ciuma și Cetatea Bastionară

Un al doilea episod devastator al bolii a coincis cu o perioadă de transformare majoră pentru Alba Iulia. În timp ce orașul se transforma într-un uriaș șantier pentru construcția Cetății Bastionare, ciuma și-a făcut apariția din nou.

Epidemia izbucnită în 1717 într-un sat din ținutul Făgărașului s-a răspândit rapid în localitățile învecinate. Printre cei răpuși se numărau comandantul forțelor habsburgice din Transilvania și arhitectul care proiectase fortificația.

Durerea și groaza epidemiei

Mărturii din acea vreme descriu ororile bolii cu o cruditate apăsătoare. Conform volumului „Ciuma" al lui Pompei Samarian, durerile în membre erau atât de intense încât bolnavii se răneau pe ei înșiși, ruptindu-și brațele și mâinile cu dinții. Corpurile sufereau transformări grotești: transpirații vascoase abundente, tumori (buboane) de mărimea unui ou, ochi ieșiți din orbite și halucināți torturante.

Legendele și realitatea

Istoriografia locală, prin mărturii ale istoricului Gheorghe Anghel, consemnează că molima a ucis sute de locuitori ai Albei Iulia și oameni de rang care se aflau în oraș. Unele narațiuni au vorbit chiar de un blestem căzut asupra celor care ridicau cetatea.

În 1717, Giovanni Morando Visconti, arhitectul care a desenat planurile fortificației, a pierdut lupta cu ciuma. Doi ani mai târziu, aceeași soartă a lovit inginerii Martin Francesco Dittin și antreprenorul Francesco Brilli. Toți trei repausează în Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, mărturie vie a unui preț uman greu plătit în timp ce orașul se reconstruia.