Controlul preţurilor la produsele alimentare de bază se menţine până la sfârşitul anului 2026

Plafonarea marjei comerciale pentru alimentele de bază va rămâne în vigoare până la finele anului 2026, după ce Camera Deputaților a adoptat miercuri legea în acest sens. Legislativul a aprobat proiectul cu 292 de voturi pentru, un singur vot împotrivă și o abținere.

Mecanismul se referă la 17 categorii de produse alimentare considerate esențiale: pâine, lapte, brânză telemea, iaurt, smântână, făină, mălai, ouă, carne de pui și porc, ulei de floarea-soarelui, cartofi, legume și fructe proaspete, zahăr, unt și magiun.

Inițial, restricția urma să expire la sfârșitul lunii iunie, dar autoritățile au decis să o mențină pentru încă șase luni. Motivul invocat este persistența presiunilor inflaționiste asupra veniturilor și puterii de cumpărare a cetățenilor.

Potrivit documentației oficiale, plafonarea adaosului comercial contribuie la stabilizarea pieții agroalimentare și la protejarea consumatorilor. Ministerul Agriculturii, prin interimarul Tanczos Barna, a subliniat necesitatea menținerii măsurii: „Atât timp cât inflația ridicată continuă să pună presiune asupra bugetelor familiilor, plafonarea adaosului comercial pentru alimentele de bază trebuie menținută".

Măsura a fost inițial implementată în 2023, în perioada în care prețurile au cunoscut o creștere accelerată. De atunci, a fost prelungită de mai multe ori, fiind considerată de către guvern un instrument de protecție esențial pentru populație.

Totuși, decizia nu este unanim acceptată. Comercianții de dimensiuni mici și mijlocii contestă prelungirea, susținând că limitarea marjelor la anumite produse a dus la creșterea prețurilor la alte categorii de bunuri, cum ar fi detergenții, produsele cosmetice și articolele de uz casnic.

Fermierii și producătorii agricoli aduc, la rândul lor, critici substanțiale. Aceștia avertizează că presiunea economică se transmite către producători, iar în unele situații procesatorii achiziționează lapte la prețuri care nu acoperă nici măcar costurile reale de producție, ceea ce compromite viabilitatea exploatațiilor agricole.