Rădăcinile demenței se formează din copilărie: cercetătorii identifică factori de risc precoce

Specialiștii în neurologie sunt din ce în ce mai convinși că demența nu se dezvoltă peste noapte la vârsta a treia, ci că procesul său începe mult mai devreme, încă din perioada copilăriei. Deși această afecțiune este frecvent asociată cu persoanele în vârstă, cercetările contemporane sugerează că numeroșii factori de risc pot fi prezenți chiar înainte de naștere.

Cercetătorii au observat că identificarea factorilor de risc modificabili după ce neurodegenerarea s-a instalat deja oferă rezultate limitate. Această constatare i-a determinat pe experți să concentreze atenția asupra primilor ani de viață, când intervenții adecvate ar putea face o diferență semnificativă în evoluția bolii.

Studii recente și inițiative internaționale

Un studiu din 2023 a pus în evidență o serie de factori asociați cu nașterea care corelează cu o creștere ușoară a riscului de demență pe parcursul existenței. Într-o cercetare ulterioară, finalizată în 2024, au fost analizați factorii de risc specifici adulților tineri cu vârste între 18 și 39 de ani.

Institutul Global pentru Sănătatea Creierului (GBHI), cu sediul în Irlanda, a mobilizat un grup de specialiști din cincisprezece țări pentru a elabora o strategie cuprinzătoare pe toată durata vieții, destinată să consolideze sănătatea neurologică.

Categoriile de factori de risc

Factorii identificați de cercetători se încadrează în mai multe categorii. Unii sunt legați de alegerile personale: consumul excesiv de alcool, fumatul, sedentarismul și retragerea din viață socială. Alții provin din mediul înconjurător, cum ar fi poluarea, traumatismele craniene, pierderea auzului sau a vederii, sau nivelul redus de educație.

O a treia categorie cuprinde condiții medicale care pot rezulta din stilul de viață: obezitatea, diabetul, hipertensiunea arterială, nivelurile ridicate de colesterol LDL și tulburările depresive.

Implicații pentru prevenție

Cercetătorii subliniază că mulți dintre acești factori de risc sunt susceptibili de intervenție, oferind oameni oportunități concrete de a-și reduce probabilitatea de a dezvolta demență. Studiile arată că riscul poate crește mult mai devreme decât își imaginează majoritatea oamenilor.

Într-o analiză publicată anterior, specialiștii au pus întrebarea: „Se pot întinde rădăcinile demenței până în copilărie sau chiar în perioada de sugar?" Răspunsul pe care dovezile din ce în ce mai abundente îl sugerează este afirmativ. Expunerea la factori de risc în prima decadă de viață, sau chiar în perioada anterioară nașterii, poate avea consecințe pe termen lung asupra riscului de demență.

Un alt indicator potențial este prezența unor semne de leziuni cerebrale sau anomalii identificate la vârste mai avansate, care pot fi legate de incidente sau comportamente din perioada tineții.

Ce este demența

Demența nu constituie o boală specifică, ci un termen general care descrie un grup de afecțiuni care perturbă funcțiile cognitive ale creierului, în special memoria, capacitatea de gândire, orientarea și comportamentul.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, demența afectează zeci de milioane de oameni pe glob și se numără printre principalele cauze ale dizabilității și dependenței în rândul vârstnicilor.

Boala apare atunci când neuronii din creier sunt deteriorați sau distruși, determinând o pierdere progresivă a capacităților cognitive. Localizarea afecțiunilor cerebrale variază în funcție de cauza specifică, ceea ce explică diversitatea manifestărilor clinice.

Simptomele principale

Semnele clinice diferă de la o persoană la alta, dar manifestările cel mai frecvent întâlnite sunt:

• Pierderea memoriei, mai ales pe termen scurt
• Dificultăți în concentrare și procesare mentală
• Dezorientare temporală și spațială
• Probleme în comunicare
• Modificări ale comportamentului și personalității

În etapele avansate ale bolii, pacienții necesită asistență continuă pentru îndeplinirea activităților cotidiene.