Moșii de vară 2026: Semnificații și tradiții ale zilei de pomenire

Ziua pomenitului și semnificația sa în credința ortodoxă

Sâmbăta, 30 mai 2026, aduce cu sine una dintre cele mai importante zile de cinstire a celor adormiți din calendarul bisericesc ortodox. Cunoscută sub denumirea de Moșii de vară, această dată cade cu o zi înainte de Rusalii și marchează un moment de rugăciune și aducere aminte pentru toți cei care au plecat din viață.

Tradiția bisericească consideră sâmbăta ca o zi consacrată pomenitului. Această practică se înrădăcinează în învățătura creștină conform căreia sâmbăta este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a petrecut în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât în iad, unde a propovăduit și a eliberat pe Adam și Eva, alături de toți drepții Vechiului Testament, ducându-i în rai.

Semnificația profundă a acestei zile rezidă în înțelegerea că moartea, în credința ortodoxă, nu este o dispariție, ci o trecere de la o formă de existență la alta. După cum spune Mântuitorul în casa lui Iair: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme" (Luca 8,52). După moarte urmează o judecată particulară, iar starea în care se află sufletul celui adormit se menține până la Judecata Universală, când va avea loc învierea tuturor oamenilor.

Două momente speciale de pomenire în anul bisericesc

Calendarul ortodox rezervă două sâmbete în fiecare an pentru pomenirea generală a morților. Prima dintre acestea este Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne, cunoscută și ca Sâmbăta Înfricoșatei Judecăți, iar a doua este Sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, numită și Sâmbăta Rusaliilor. Ambele poartă denumirea populară de „moși" – Moșii de iarnă și, respectiv, Moșii de vară.

În aceste zile se pomenesc părinții, moșii și strămoșii cei adormiți. Credincioșii se roagă pentru ca sufletele celor trecuți să se bucure de darurile Sfântului Duh și să ajungă la Judecata Universală într-o stare mai bună decât aceea cu care s-au despărțit de trup.

Alte momente de pomenire pe parcursul anului

Pe lângă Moșii de vară, calendarul ortodox din 2026 cuprinde și alte zile dedicate pomenitului:

• 6 august, ziua Schimbării la Față a Domnului, când Biserica se roagă ca și cei plecați la cele veșnice să se împărtășească de lumina dumnezeiască a Taborului
• Paștile Blajinilor, care se ține după Duminica Tomii
• Joia Înălțării Domnului, zi în care sunt pomeniți eroii și cei trecuți în neființă

Parastasul: slujba pomenitului

Slujba prin care sunt pomeniți cei adormiți întru Domnul poartă numele de parastas. Termenul provine din cuvântul grecesc „paristemi", care înseamnă a sta alături de cineva sau a fi aproape. Parastasul este deci slujba prin care credincioșii se alătură celui decedat prin rugăciune și se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor acestuia.

În cadrul parastasului, trupul celui decedat nu este prezent, fiind simbolizat prin colivă. Aceste slujbe speciale pot fi săvârșite ori de câte ori familia sau apropiații doresc să se roage pentru cel adormit în comuniune cu Biserica. Totuși, în anumite perioade din anul bisericesc nu se săvârșesc pomeniri pentru cei adormiți, deoarece acestea sunt zile de bucurie și sărbătoare.

Obiceiuri și tradiții în ziua pomenitului

Tradiția populară spune că sufletele celor adormiți, care ar fi ieșit din morminte în Joia Mare, se întorc în lumea de dincolo în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. Din această credință s-a născut obiceiul de a face pomeni și de a se ruga pentru liniștea sufletelor celor morți.

În ziua Moșilor de vară, credincioșii se duc la biserică purtând cu ei pomelnice, colivă, colaci, vin și lumânări. Preoții oficiau slujbe speciale de pomenire, iar după sfârşitul acestora, oamenii împart de pomană mâncare, fructe de sezon, apă, vin sau alte obiecte în memoria celor dispăruți.

În multe regiuni ale țării, gospodăriile și mormintele sunt ornate cu ramuri de tei, considerate aducătoare de protecție și liniște. Mormintele sunt curățate din vreme, se aprind lumânări și se așează flori. În unele sate din Bucovina, pomenile se trimit încă de dimineață la casele vecinilor, obicei care ilustrează grija oamenilor de a menține legătura cu cei plecați și respectul pentru tradițiile moștenite din familie.

Moșii de vară rămân astfel o zi dedicată rugăciunii, milostenirii și aducerii aminte, în care oamenii cinstesc pe cei trecuți la cele veșnice și păstrează vie moștenirea strămoșească.