Marea Adunare de la Blaj: 178 de ani de la apelul pentru unitate națională

Între 15 și 17 mai 1848, pe Câmpia Libertății din Blaj, s-a desfășurat o manifestare de proporții istorice. Peste 40.000 de români transilvăneni – țărani, intelectuali, clerici, oameni de oraș și mici nobili – s-au strâns pentru a-și exprima aspirațiile naționale. Strigătul lor era limpede și plin de semnificație: "Noi vrem să ne unim cu țara".

Avram Iancu, una dintre figurile centrale ale evenimentului, le-a spus participanților: "Uitaţi-vă pe câmp, românilor! Suntem mulţi ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari". Aceste cuvinte au resunat în rândurile mulțimii, întărind convingerea că forța numerică și coeziunea erau pe partea lor.

Marea Adunare a reprezentat un punct de cotitură pentru mișcarea revoluționară din Transilvania. Evenimentul nu doar că a cristalizat un program de acțiune comun, ci a și consolidat legătura dintre liderii politici și masele populare. Adunarea a evidențiat dimensiunea națională a problemei pământului și necesitatea rezolvării ei pe întreg teritoriul românesc, contribuind decisiv la întărirea sentimentului de unitate națională.

Pregătirile și contextul politic

Inițiativa pentru o manifestare de amploare a fost luată la o adunare anterioară a românilor transilvăneni, care a avut loc la Blaj în duminica Tomii, pe 18/30 aprilie 1848. În acel moment s-a hotărât organizarea unei mari adunări pentru luna mai.

Clima politică din regiune era tensionată. Revoluționarii maghiari exprimaseră intenția de a anexa Transilvania Ungariei, ceea ce a creat urgența unei mobilizări românești. Pentru a pregăti evenimentul, conducătorii români transilvăneni s-au întâlnit la Sibiu pe 26 aprilie/8 mai. În cadrul acestei conferințe, Simion Bărnuţiu a prezentat un proiect de program care cuprindea recunoașterea politică a națiunii române, depunerea unui jurământ național și un protest formal împotriva anexării planificate a Transilvaniei la Ungaria.

Ziua deschiderii: jurământul național

La 3/15 mai 1848, ceremonia de deschidere a adunării a fost marcată de o solemnitate deosebită. Episcopii Andrei Șaguna (ortodox) și Ioan Lemeni (unit) au fost proclamați președinți ai adunării, iar Simion Bărnuţiu și George Bariţiu au fost numiți vicepreședinți. Zece secretari, printre care scriitorii August Treboniu Laurian și Timotei Cipariu, au fost responsabili cu redactarea protocoalelor și petiției care urma să fie prezentată autorităților.

După ce Simion Bărnuţiu a citit programul adoptat anterior, locul adunării a fost proclamat oficial drept "Câmpia Libertății". Românii și-au reafirmat credința față de împărat și Casa imperială, dar și-au declarat cu fermitate că formează o "națiune de-sine-stătătoare a Transilvaniei, pe temeiul libertăţii egale".

Momentul culminant al zilei a fost depunerea jurământului național. Toți cei prezenți și-au ridicat mâinile și au repetat de trei ori textul jurământului, conferind actului un caracter sacru. Jurământul conținea promisiuni solemne: "Nu voi lucra niciodată contra drepturilor şi a intereselor naţiunii române - se spunea în text - ci, voi ţine şi voi apăra legea şi limba noastră română, precum şi libertatea, egalitatea şi fraţietatea. Pe aceste principii voi respecta toate naţiunile ardelene, poftind egală respectare de la dânsele. Nu voi încerca să asupresc pe nimeni, dar nici nu voi suferi să ne asuprească nimeni".

Această formulă conținea în esență programul întreg al Revoluției române și a devenit documentul fundamental al adunării.

Participanți din alte provincii românești

Prezența unor reprezentanți din Moldova și Țara Românească a conferit adunării o dimensiune națională deosebită. Dintre moldoveni au participat Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion, Alecu Russo, Lascăr Rosetti, Nicolae Ionescu, Ioan Curius și Vasile Alecsandri. Din partea comitetului revoluționar muntean a venit Dumitru Brătianu. Transilvănenii stabiliți în celelalte provincii românești – August Treboniu Laurian, Vasile Maiorescu, Aaron Florian, Petru Suciu și Constantin Roman – au fost de asemenea prezenți.

Cu toate eforturile depuse, Nicolae Bălcescu a fost împiedicat de autoritățile muntene să se alăture acestui important eveniment.

Petiția națională și cele 16 puncte

A doua zi a adunării a fost dedicată adoptării "Petiţiunii naţionale", documentul care conținea programul revoluționar al românilor transilvăneni. Petiția era structurată pe 16 puncte și revendica:

Dreptul românilor de a fi reprezentați în Dieta Transilvaniei, dreptul de a folosi limba română în legislație și administrație, și emanciparea Bisericii Ortodoxe Române de sub jurisdicția mitropoliei sârbeşti. Alte cerințe incluzeau desfiinţarea iobăgiei fără despăgubire, libertatea industriei și a comerțului, desfiinţarea breslelor medievale, libertatea cuvântului și a tiparului. Documentul mai solicita asigurarea libertăţii personale și a dreptului de întrunire, înarmarea poporului și înfiinţarea unei gărzii naționale, învăţământ de toate gradele în limba română, și un sistem fiscal proporțional cu veniturile. Un punct important era amânarea discuțiilor în dietă privind "uniunea" Transilvaniei cu Ungaria până la convocarea unei adunări în care românii să fie reprezentați proporțional.

Petiția elaborată la Blaj a devenit programul politic național al românilor. Sub aspect principial, se situa la același nivel cu documentele similare ale mișcărilor revoluționare europene din perioada modernă.

Mesajul mulțimii și delegații

Zecile de mii de participanți au exprimat cu claritate voința lor: refuzul unirii forțate cu Ungaria și dorința de unire cu Principatele Române. Alecu Russo a descris ulterior scena cu emoție: "Într-un ţinut al Ardealului se ivi la 1848 o zi frumoasă pe un câmp întins unde patruzeci de mii de români stau să asculte, sub aripele unui steag în trei culori, cuvântul inteligenţei ardelene... un popor întreg, de acelaşi port şi aceeaşi limbă ca şi a poporului nostru sta măreţ în lumina soarelui".

După finalizarea adunării, au fost alese două delegații. Una, condusă de episcopul ortodox Andrei Șaguna, urma să prezinte cererile naționale împăratului. A doua, sub conducerea episcopului unit Ioan Lemeni, trebuia să meargă la Dieta Transilvaniei de la Cluj cu același scop.

Comitetul permanent și ereditatea politică

Un Comitet permanent de 25 de membri a fost constituit pentru a duce la îndeplinire hotărârile adunării, cu sediul la Sibiu. La conducerea sa se aflau Andrei Șaguna ca președinte și Simion Bărnuţiu ca vicepreședinte. Acest comitet avea să devină nucleul primului partid politic național românesc. În anumite momente ale anului 1848, în special în toamna acelui an, a funcționat și ca organ executiv asupra unor regiuni ale Transilvaniei.

După constituirea sa, Comitetul Național a lansat un Apel care exprimase esența obiectivelor și programului de activitate, principiile pe care intenţiona să le pună la baza acţiunilor cu caracter național.

Importanța istorică

Marea Adunare de la Blaj s-a dovedit a fi unul dintre momentele decisive ale Revoluției românești din 1848. Evenimentul a completat și a unificat programele revoluționare din Moldova și Țara Românească, pregătind terenul pentru o viitoare unitate națională. Chiar dacă din motive politice programul transilvan nu a putut pune explicit în discuție chestiunea fundamentală a unității naționale, conștiința națională s-a manifestat cu putere în cursul acestei uriașe manifestări populare. Martorii străini au rămas profund impresionați de amploarea și organizarea adunării, confirmând că mișcarea românească avea o bază socială solidă și o direcție politică clară.