Dorin Pavel, întemeietorul energiei hidroelectrice românești, comemorat la Sebeș cu prilejul a 126 de ani de la naștere

Sebeșul și-a evocat astazi una dintre cele mai semnificative figuri ale ingineriei românești. Dorin Pavel, recunoscut pe plan internațional drept fondatorul industriei hidroelectrice a țării, rămâne o personalitate de prim ordin pe care orașul a oferit-o comunității academice și științifice din România.

Născut în Sebeș la 31 mai 1900, Pavel și-a petrecut primii ani de studiu în orașul natal, urând școala primară și gimnaziul german. Educația sa continuă la Orăștie și Brașov, unde a obținut bacalaureatul în 1918. Fascinat de potențialul imens al forțelor apelor, a decis să-și aprofundeze pregătirea la Politehnica din Zürich, unde a terminat studiile ca inginer electromecanic în 1923 și a susținut doctoratul în științe tehnice în 1925.

Cariera sa științifică și practică s-a desfășurat pe o durată impresionantă. A petrecut aproape patru decenii pe șantiere și mai bine de cinci decenii în mediul academic. Realizarea sa cea mai remarcabilă constă în elaborarea planurilor tehnice pentru nu mai puțin de 567 de centrale hidroelectrice, amplasate pe toate cursurile de apă importante ale României, ținând seama atât de parametrii tehnici, cât și de considerații economice.

După întoarcerea în țară, Pavel s-a angajat la Societatea Anonimă Regală „Electrica", unde a întocmit o lucrare fundamentală: „Planul general de amenajare a forțelor hidraulice ale României" (1933). Acest document monumental a oferit o radiografie cuprinzătoare a potențialului energetic al țării, detaliind proiectele realizabile în diverse bazine hidrografice.

Între 1930 și 1934, a funcționat drept șef de exploatare la centrala Dobrești. Perioada următoare, 1934-1941, l-a găsit în calitate de director tehnic la Uzinele Comunale București, unde a coordonat amenajarea unui șir de lacuri de acumulare: Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei și Fundeni. În 1936, a efectuat primele teste pe modele hidraulice, o inovație tehnologică semnificativă pentru epoca respectivă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, contribuțiile sale s-au extins. A rezolvat problemele de alimentare cu apă ale Uzinelor Reșița și a proiectat centrala hidroelectrică Crăinicel, care a inclus primul baraj înalt din țară pe Bârzava (48 de metri), precum și centrala Zărnești pe Bârsa, finalizată în 1946.

Din 1948, activitatea sa s-a concentrat în cadrul Centralei Industriale a Energiei Electrice și apoi al Institutului de Studii și Proiectări Energetice (din 1949). În această perioadă, a coordonat realizarea unor proiecte majore: centralele hidroelectrice Sadu V, Aștileu, Gâlceag, Șugag, Olt și Bistrița, precum și amenajări pe Argeș și Dunăre, incluzând Sistemul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier.

Activitatea de cercetare și predare a fost la fel de prolifică. Pavel a redactat 22 de manuale și cursuri, alături de peste 150 de publicații științifice, care au totalizat mai mult de 11.000 de pagini, abundent ilustrate cu figuri și planșe. A contribuit la dezvoltarea laboratorului academicianului Vâlcovici și a inițiat un compartiment dedicat Hidraulicii, implicând atât studenții, cât și specialiștii în activități de teren.

În 1976, Pavel a publicat o lucrare de referință, „Arhitectura apelor", într-o ediție limitată de doar 1.600 de exemplare, care s-a epuizat rapid datorită interesului widespread.

Recunoașterea meritelor sale a venit post mortem, prin conferirea titlului de membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România. Contribuțiile sale au plasat-o alături de alte mari personalități ale ingineriei românești: George Constantinescu, Anghel Saligny, Ilie Radu, Ion Ionescu, Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Emil Prager și Dumitru Dumitrescu.

Pavel s-a stins din viață la 6 iulie 1979 la București, dar a ales să-și găsească odihna veșnică în Lancrăm, alături de familia sa și de unchiul său ilustru, Lucian Blaga. În 1995, municipalitatea Sebeșului i-a conferit, post mortem, titlul de Cetățean de onoare.

Arta și știința s-au întâlnit în recunoașterea moștenirii sale. Sculptorul Constantin Popovici (1938-1995), o altă personalitate artistică de marcă, i-a dedicat un bust expus în apropierea gimnaziului sasesc din Sebeș, locul unde Pavel și-a urmat studiile gimnaziale. Prin această operă, se perpetuează memoria unui om care a fost simultan inginer de geniu, educator dedicat, iubitor de natură și artist rafinat – într-un cuvânt, un adevărat arhitect al apelor, distins cu numeroase premii, ordine și onoruri pentru realizările sale didactice și contribuțiile științifice.