Câmpul Pâinii din Cugir – Locul unei victorii creștine decisive din Evul Mediu împotriva otomanilor

O zonă cu profunde rădăcini istorice

Câmpul Pâinii reprezintă una dintre cele mai semnificative locații istorice din zona Șibot-Cugir, indisolubil legată de evenimentele majore ale apărării Transilvaniei. Denumirea acestui loc provine din vechiul termen maghiar al râului Cugir, „Kenyér", care se traduce prin „pâine".

Istoriografia locală și cea mai largă consideră conflictul desfășurat aici drept un moment de cumpănă în lupta creștinătății împotriva presiunilor otomane. Unii cercetători o plasează printre marile victorii creștine care au urmat triumfului de la Belgrad din 1456.

Pregătirile și desfășurarea campaniei otomane din 1479

În toamna anului 1479, armata otomană s-a pus în mișcare cu intenția de a ataca Sibiu. Orașul a fost totuși evitat în ultimul moment, iar forțele invadatoare au optat pentru rute alternative. Turcii au putut avansa fie prin pasul Turnu Roșu, fie traversând Carpații pe la Obârșia Lotrului și coborând spre Valea Sebeșului, după ce s-au unit cu contingentele domnitorului Țării Românești, Țepeluș.

Trupele otomane, sub comanda lui Isa-bey și Ali-bey, au direcționat apoi operațiunile spre Alba Iulia, plănuind raiduri de jaf și luând ostatici din rândul populației civile. Pe 11 octombrie 1479, Mihaloglu Iskender-bey a continuat devastarea așezărilor săsești din zona dintre Sebeș și Orăștie.

Mobilizarea forțelor creștine și pregătirile pentru confruntare

Văzând amenințarea, voievodul Ștefan Báthory a convocat trupele în cetatea Alba Iulia și a solicitat sprijinul lui Pavel Chinezu, comitele de Timiș, precum și al despotului sârb Dmitar Jakšić. Urmărind retragerea turcilor de la Sebeș spre Orăsztie, forțele creștine și-au instalat tabăra pe înălțimile care încercuiesc Câmpul Pâinii, în zona numită atunci Tăbărâște. Otomanii au ales să se oprească la Șibot, pregătindu-se pentru confruntare.

Armata creștină se compunea din aproximativ 25.000-30.000 de militari: români din Muntenia (sub comanda lui Laiotă Basarab), unguri și sași. Partea otomană dispunea de aproximativ 15.000 de soldați, completați de 2.000 de militari munteni din forțele lui Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), care au ales să lupte alături de turci.

Bătălia din 13 octombrie 1479 – Curs și întorsături

Confruntarea de pe 13 octombrie s-a dovedit a fi extrem de violentă, cu multiple fluctuații în avantaj. Soldații munteni au fost trimiși de turci în vanguardia atacului, pe linia de foc, și au suferit pierderi masive fiind anihilați. La un moment dat, otomanii au reușit să creeze o concentrare de forțe în centrul câmpului de luptă, punând în pericol de încercuire unitățile lui Báthory.

Situația s-a schimbat însă atunci când Isa-bey, liderul otoman, a fost ucis în luptă. Această pierdere a dezorganizat parțial dispozitivul inamic. Așteptările creștinilor se îndreaptau spre un atac decisiv din flancul stâng, sub comanda lui Ali-bey, dar acesta a refuzat să intre în luptă. Deși a pretendat mai târziu că a executat o retragere strategică, cronicarii prezenți au relatat că otomanii, epuizați și descurajați de moartea lui Isa-bey, nu au avut curajul de a se ciocni cu cavaleria grea maghiară, complet îrmată.

Conform mărturiei istoricului Semseddin: „Dar, când Ali-bei a văzut că alaiul necredinciosului și răufăcătorului Pavel cneazul este asemenea unui munte ... și că acângii obosiți și neorânduiți nu sunt în stare să se ciocnească cu ei, nu s-a luptat cu dușmanul său, pentru a se măsura cu el, ci, făcând ca și când și-ar fi dat mâna, s-a retras de pe câmpul de bătălie și e plecat [...]. După retragerea și plecarea lui Ali-bei, împreună cu alaiul său și după ce banul Bedruș a isprăvit cu Isa-bei, cneazul Pavel și oastea transilvăneană au împresurat alaiul lui Bali-bey."

Plecarea lui Ali-bei a deschis calea pentru Pavel Chinezu, comandantul aripii stângi, să intre în acțiune, atacând din lateral și din spate forțele otomane care-l amenințau pe Báthory. Turcii au oferit o rezistență eroică timp de câteva ore, dar Bali-bey, preluând comanda armatei otomane, a decis în final renunțarea la prada și retragerea spre munți.

Urmări și memoria conflictului

Regele Matia Corvin a dispus ridicarea unei capele pe locul unde au fost înhumați eroii transilvăneni căzuți în luptă. Această construcție a fost demolată în 1870. Un alt reper comemorativ, un monument ridicat în 1929 sub auspiciile lui Nicolae Iorga, se află amplasat în zona Gării CFR Șibot.

Importanța arheologică și culturală

Câmpul Pâinii posedă o semnificație arqueologică considerabilă. Investigațiile preventive efectuate la Șibot, în situl medieval Câmpul Pâinii, au scos la iveală urmele unui sat medieval care a fost distrus la finalul secolului al XV-lea, în contextul conflictului din 1479. Cercetările au documentat aproximativ 300 de complexe arheologice, oferind dovezi tangibile ale acestui capitol important din trecutul regional.