9 mai: Trei semnificații pentru România și Europa – Independență, Victorie și Unitate Continentală

Data de 9 mai poartă pentru poporul român și pentru Europa o încărcătură istorică profundă, fiind marcată de trei momente capitale care au modelat destinul continentului.

Proclamarea Independenței Naționale

Anul 1877 marchează momentul în care statutul României s-a transformat fundamental. La 9 mai, Mihail Kogălniceanu a pronunțat în fața Adunării Deputaților Declarația de Independență a României, actul prin care țara și-a reafirmat calitatea de stat suveran pe scena internațională. Aceasta nu a fost o decizie impulsivă, ci culminarea unei lupte naționale îndelungate împotriva suzeranității otomane.

În acel moment istoric, Kogălniceanu a declarat: „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare… Suntem dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce îi va sta în putință ca starea noastră ca stat independent și de sine stătător să fie recunoscută în Europa".

Deși declarația a fost rostită pe 9 mai, ea a intrat oficial în vigoare pe 10 mai, dată care a fost sărbătorită multă vreme ca Ziua Națională. Consolidarea acestei independențe a urmat în lunile următoare pe câmpurile de luptă de la Plevna, Rahova, Griviţa și Smârdan, unde armata română a combătut pentru apărarea neatârnării. Recunoașterea internațională a venit prin Tratatul de la Berlin din 1878, deși cu sacrificiul sudului Basarabiei, cedat Imperiului Rus în schimbul Dobrogei.

Capitularea Germaniei și Sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial

Opt decenii mai târziu, 9 mai 1945 a marcat punctul final al celui mai devastator conflict din epoca modernă. În noaptea de 8 spre 9 mai, la cartierul general sovietic din Berlin-Karlshorst, feldmareșalul Wilhelm Keitel a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste în fața reprezentanților marilor puteri aliate: mareșalul Gheorghi Jukov (URSS), generalul Carl Spaatz (SUA) și generalul Jean de Lattre de Tassigny (Franța).

Deși o primă capitulare fusese semnată la Reims în 7 mai, Uniunea Sovietică a cerut o ceremonie oficială la Berlin, în locul unde puterea nazistă fusese zdrobită.

Conflictul care a început în septembrie 1939 cu invadarea Poloniei s-a transformat într-o tragedie globală fără precedent. Estimările arată între 70 și 85 de milioane de victime, dintre care aproximativ 50 de milioane civili. Uniunea Sovietică a suferit cea mai mare pierdere umană, cu peste 20 de milioane de morți. Polonia a plâns aproximativ șase milioane de cetățeni, inclusiv trei milioane de evrei uciși în Holocaust. Germania a pierdut între șapte și nouă milioane de oameni.

O Dată cu Semnificații Multiple în Europa Contemporană

Diferența de fus orar la momentul capitulării și tradiția stabilită în perioada sovietică explică de ce, în timp ce Occidentul sărbătorește Victoria pe 8 mai (VE Day), Rusia și multe țări din fostul bloc sovietic marchează această zi pe 9 mai. Pentru Uniunea Sovietică și, ulterior, pentru Rusia, 9 mai rămâne „Ziua Victoriei" (День Победы), una dintre cele mai importante sărbători naționale, marcată prin parade militare impresionante, în special în Piața Roșie din Moscova.

La 9 mai se celebrează și Ziua Europei, care comemorează Declarația Schuman din 1950, documentul ce a pus în mișcare procesul de integrare europeană și a inspirat crearea Uniunii Europene. Această zi simbolizează valorile unității, păcii și solidarității pe continentul european.

O Moștenire Complexă și un Apel pentru Viitor

Victoria din 1945 a reorganizat fundamental ordinea mondială. A condus la crearea Organizației Națiunilor Unite și a pus bazele cooperării europene, dar a și rezultat în împărțirea Europei în două blocuri antagoniste pe parcursul Războiului Rece. Germania a fost divizată, iar Europa de Est a intrat sub influența sovietică pentru patru decenii.

Totuși, ororile experimentate au generat o hotărâre colectivă: crearea unor instituții internaționale și a unui cadru de cooperare european menit să prevină revenirea la conflictele devastatoare.

La aproape opt decenii distanță, 9 mai rămâne o zi de meditație asupra sacrificiilor imense făcute pentru înfrângerea fascismului, o amintire a ororii pe care o aduce războiul și o reafirmare a aspirației europene către pace, stabilitate și prosperitate comună.