4 iunie: Ziua Tratatului de la Trianon și recunoașterea internațională a Unirii Transilvaniei cu România

Pe 4 iunie se cuvine să ne reamintim importanța unui moment crucial din istoria recentă a românilor: semnarea Tratatului de la Trianon. Instituită oficial prin Legea nr. 256/2020, Ziua Tratatului de la Trianon este comemorată anual la această dată, din 2021.

Tratatul care a pus capăt unui imperiu

La 4 iunie 1920, la Palatul Mare Trianon de la Versailles, s-a semnat documentul care a marcat încheierea conflictului dintre Puterile Aliate și Ungaria, statul succesor al Imperiului Austro-Ungar. România a fost printre cele 16 state aliate care au semnat tratatul. Prin acest act internațional, s-a consfinţit oficial unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, proces hotărât la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.

Tratatul de la Trianon a stabilit noile granițe ale Ungariei cu Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (care ar deveni mai târziu Iugoslavia), România și Cehoslovacia. A fost parte din seria de tratate de pace care au încheiat Primul Război Mondial: Germania (Versailles, 28 iunie 1919), Austria (Saint Germain en Laye, 10 septembrie 1919), Bulgaria (Neuilly, 27 noiembrie 1919) și Turcia (Sèvres, 4 iunie 1920, ulterior repudiat și înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

Cum s-a ajuns la semnare

Negocierile au fost dificile. La sfârşitul anului 1919, guvernul condus de Alexandru Vaida-Voievod reușise să semneze tratate de pace cu Austria și Bulgaria, precum și Tratatul Minorităților. Cu privire la Ungaria, autoritățile de la București au garantat retragerea trupelor din teritoriul maghiar pe linia frontierei stabilită în iunie 1919. Totuși, Ungaria refuza să accepte tratatul, contestând granița cu România.

Pe 20 ianuarie 1920, Vaida-Voievod s-a prezentat în fața Consiliului Suprem al Conferinței de Pace de la Versailles, condus de Georges Clemenceau. Seara precedentă, premierul român discutase cu oficialul francez și obținuse asigurări privind susținerea recunoașterii unirii Basarabiei cu România.

Clemenceau a citit o scrisoare a președintelui american Woodrow Wilson, care transmitea sprijin pentru retragerea trupelor române din Ungaria, poziție pe care o împărtășea și premierul britanic Lloyd George. Vaida-Voievod s-a angajat ca retragerea să fie finalizată până la 1 martie 1920.

Clemenceau a ridicat și chestiunea Basarabiei, subliniind necesitatea recunoașterii internaționale a unirii acestei regiuni cu România.

Rezistența maghiară

Delegația maghiară a depus o poziție în care susținea că tratatul ar trebui semnat doar după organizarea de plebiscite în teritoriile ce urmau să fie desprinse de Ungaria, cu granițele stabilite în funcție de rezultatele acestor consultări.

Răspunsul delegației române, condusă de Vaida-Voievod, a venit pe 20 februarie 1920. Partea română a clarificat că problema graniței nu mai putea fi redeschisă, deoarece aceasta fusese deja stabilită în ședința Consiliului Suprem din 12 iunie 1919 și confirmată prin nota din 12 octombrie 1919, care preciza că "granițele sunt irevocabile și definitive".

O cicatrice în memoria colectivă maghiară

Deși Tratatul de la Trianon a consfinţit existența unui stat maghiar independent – ideal susținut de revoluționarii maghiari din 1848 și de politicienii din perioada finală a Dublei Monarhii – a făcut-o cu granițe drastice reduse. Din acest motiv, tratatul rămâne perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă.

Din perspectiva istoriei, Trianon a pus capăt formal unui regat care, de facto, dispăruse în secolul al XVI-lea după înfrângerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman. Regatul Sfântului Ștefan continuase să existe formal, iar împărații de la Viena purtaseră până la capăt și titlul de regi apostolici ai Ungariei. Tratatul din 1920 a marcat, definitiv, sfârșitul acestei ere.