Două decenii de la dispariția lui Ion Gavrilă Ogoranu: comemorări și redeschiderea casei memoriale în Galtiu

Sâmbătă, 2 mai, satul Galtiu din județul Alba va fi gazda unei zile de cinstire dedicată memoriei lui Ion Gavrilă Ogoranu, liderul rezistenței anticomuniste din Munții Făgăraș. Acest an marchează două decenii de la dispariția sa, care s-a produs pe 1 mai 2006, când acesta avea 83 de ani.

Programul zilei va débuta la ora 11 și va include o slujbă de pomenire la Biserica „Sfântul Nicolae" și în cimitirul localității. Momentul culminant va fi dezvelirea unei plăci comemorative pe casa memorială, urmată de inaugurarea oficială a lucrărilor de restaurare și amenajare expozițională a acestui spațiu dedicat memoriei lui Ogoranu și a soției sale, Ana. Fundația care poartă numele familiei a organizat aceste manifestări în semn de omagiu adus simbolurilor luptei pentru libertate și demnitate.

Activistul legionar care a sfidează regimul

Născut la 1 ianuarie 1923 în satul Netotu, județul Făgăraș – astăzi Gura Văii, comuna Recea, județul Brașov – Ogoranu a urmat cursurile Liceului „Radu Negru" din Făgăraș din 1934. Legăturile sale cu Mișcarea Legionară au început în 1936, potrivit analizei profesorului Dorin Dobrincu, specialist în istoria mișcărilor de rezistență anticomuniste din România.

În faza inițială, Ogoranu a făcut parte din „mănunchiul de prieteni", structura de bază a mișcării. Treptat, s-a integrat în Frățiile de Cruce, organizația de tineret a Mișcării, cunoscută pentru rigoarea sa ierarhică și caracterul ritualizat. Activitatea sa s-a desfășurat în principal în clandestinitate, din februarie 1938, când regele Carol al II-lea a instituit dictatură și a interzis partidele politice. Ieșirea din subterană s-a petrecut în septembrie 1940, odată cu cooptarea legionarilor la putere de generalul Ion Antonescu.

În anul școlar 1940–1941, Ogoranu era elev în clasa a VIII-a de liceu – echivalentul clasei a XII-a de astăzi – și exercita funcția de șef al Frățiilor de Cruce din instituția sa, precum și la nivelul întregului județ Făgăraș. În ianuarie 1941, pe parcursul rebeliunii legionare, el a organizat o coloană de tineri legionari care au defilat prin oraș cântând „Sfântă tinerețe legionară", imnul Mișcării.

Trei decenii de urmărire și rezistență în munți

După instaurarea regimului comunist, Ogoranu a ales calea rezistenței armate. S-a retras în Munții Făgăraș, unde a fondat și a condus Grupul Carpatin Făgărășan, una dintre cele mai longevive și mai bine organizate formațiuni de partizani anticomuniști din țară.

Condamnat la moarte în lipsă de patru ori de către tribunale staliniste, Ogoranu a reușit ceea ce mulți au considerat imposibil: a rămas liber aproape trei decenii, protejat de o rețea de oameni care și-au asumat riscuri imense. O perioadă substanțială a vieții sale de clandestinitate a fost petrecută la Galtiu, unde a trăit sub identitate falsă. Pentru aparatul de represiune, a devenit o fantomă și o amenințare permanentă – documentele Securității îl descriu drept „bandit", inamic principal al statului.

Abia în 1976 a fost capturat de Securitate. Deși era condamnat la moarte, nu a fost executat. Momentul coicide cu o perioadă în care regimul comunist încerca să-și îmbunătățească reputația internațională. Grațierea sa s-a produs la insistența președintelui american Richard Nixon și a secretarului de stat Henry Kissinger.

După eliberare, Ogoranu a continuat să trăiască la Galtiu alături de femeia care l-a ascuns și protejat o viață întreagă, cea pe care o iubea.

Moștenirea unui om de rezistență

Pentru cei care îl cinstesc, rezistența lui Ogoranu din munți reprezintă o formă legitimă de opoziție împotriva unei dictaturi. Totuși, această apreciere nu poate fi separată de contextul legionar al trecutului său, aspect care merită luat în considerare atunci când se evaluează complexitatea acestei figuri istorice.