15 iunie: Moartea marelui poet Mihai Eminescu și misterele care o înconjoară

Mihai Eminescu, recunoscut ca cel mai important poet român, și-a încheiat viața pe 15 iunie 1889, la vârsta de 39 de ani. Cu trecerea mai bine de un secol de la dispariția sa, împrejurările morții sale continuă să alimenteze dezbateri în rândul cercetătorilor, medicilor și istoricilor, iar opera sa rămâne una dintre coloanele vertebrale ale literaturii noastre.

Dincolo de contribuția sa literară, Eminescu a lăsat în urmă o serie de enigme și controverse referitoare la evenimentele din viața sa, unele dintre ele nerezolvate până în ziua de astazi.

Incertitudini privind originea și data nașterii

Unul dintre aspectele controversate ale biografiei lui Mihai Eminescu se referă la locul și momentul exact al nașterii sale. De-a lungul deceniilor, au circulat mai multe versiuni, consemnate în documente diverse, mărturii și înscrisuri legate de poet.

Mihail Chințescu afirma la Ateneul Român, pe 31 martie 1889, că poetul s-ar fi născut la Soleni, localitate din Moldova. Ulterior, într-un registru al Junimei, Eminescu însuși ar fi indicat Botoșaniul drept locul nașterii, cu data de 20 decembrie 1849.

Cu toate acestea, alte surse documentare oferă informații divergente:

• Registrul școlii primare consemnează 6 decembrie 1850
• Documentele gimnaziului din Cernăuți menționează 14 decembrie 1849
• Sora sa, Aglae Drogli, a scris către Titu Maiorescu susținând data de 20 decembrie 1849, dar la Ipotești
• Fratele Matei a propus la un moment dat 8 noiembrie 1848, cu reședința la Dumbrăveni

Totuși, data și locul oficial acceptate au fost stabilite ca 15 ianuarie 1850, în Botoșani. Copilăria poetului s-a desfășurat la Ipotești, în casa familiei și împrejurimile acesteia.

O notă descoperită și atribuită tatălui poetului, pe care Matei a afirmat-o a fi găsit într-o psaltire veche, spune: "Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cincisprezece minute evropienești, s-a născut fiul nostru Mihai".

La naștere, poetul purta numele Mihai Eminovici. Varianta "Mihai Eminescu" a apărut la debutul său literar, în revista "Familia", unde Iosif Vulcan i-a adaptat numele, formă pe care Eminescu a acceptat-o și adoptat-o în continuare.

Moartea și teoriile care o înconjoară

Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, aproximativ la ora patru dimineața, în casa de sănătate a doctorului Alexandru Șuțu, situată pe Strada Plantelor din București. În 2026 se marchează 137 de ani de la decesul său.

Circumstanțele morții au rămas pline de semnificații controversate. Una dintre teoriile care a circulat vorbește despre tratamentele cu mercur administrate în perioada spitalizării, care ar fi putut agrava starea sa fizică și psihică. Conform unor interpretări, în acest scenariu ar fi fost implicat chiar și Titu Maiorescu, lucru care i-ar fi alimentat lui Eminescu sentimentul de înconjurare de "amici reci și dușmănoși".

Perspective medicale și științifice

Theodor Codreanu a concluzionat că tratamentul cu mercur administrat de doctorul Șuțu a fost factorul decisiv care a precipitat moartea poetului, atât din punct de vedere psihic cât și fizic, respingând alte diagnostice.

Medicul neuropsihiatru Ovidiu Vuia a oferit o analiză similară, contestând diagnosticele epocii. El a susținut că Eminescu nu a suferit nici de sifilis și nici de demență paralitică, cum s-a afirmat atunci. Într-un articol publicat în 1987 la New York și inclus mai târziu în lucrarea "Despre boala și moartea lui Mihai Eminescu", Vuia a arătat că poetul a fost tratat pentru o afecțiune de care nu suferea de fapt.

Personalități care au apărat memoria poetului

Figuri precum Xenopol, Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu și George Călinescu au manifestat preocupări pentru starea lui Eminescu. C. Cuza a respins categoric ideea nebuniei, descriind-ul drept "un om pe deplin sănătos" și "un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul".

Există dovezi conform cărora Eminescu, din cauza poziției sale publice prin intermediul ziarului Timpul și a criticilor adresate personalităților politice, ar fi fost sub observație de serviciile de informații austro-ungare. În această perspectivă, Theodor Codreanu afirma că Eminescu era conștient de "sechestrarea sa ilegală" și suporta "condiția de deținut politic".

Rolul lui Titu Maiorescu în ultimii ani ai poetului a fost analizat critic în diverse lucrări și articole, inclusiv în legătură cu decizia de a-l trimite pe Eminescu la Iași.

Dezacorduri privind diagnosticul

Interpretările medicale au variat considerabil de-a lungul timpului:

• George Călinescu a susținut în 1932 diagnosticul de sifilis
• Autorii volumului "Maladiile lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor" au propus că Eminescu suferea de fapt de un sindrom maniaco-depresiv sau o criză de manie psihică
• Potrivit unor specialiști, tratamentele cu mercur din perioada internării au agravat starea sa, iar diagnosticul eronat a precipitat finalul

Eugen Simion, critic și istoric literar, membru al Academiei Române și fost președinte al acesteia, a respins ipoteza unui asasinat ordonat și a criticat teoria unui complot în care ar fi fost implicat Titu Maiorescu.