1 Mai: Povestea unei sărbători internaționale și cum era marcată în Alba Iulia pe vremea regimului comunist

Rădăcinile unei sărbători mondiale

Ziua de 1 Mai, dedicată muncitorilor și drepturilor acestora, nu a apărut prin întâmplare. Evenimentele din Piața Haymarket din Chicago, în 1886, când lucrătorii au protestat pentru obținerea zilei de lucru de 8 ore, s-au încheiat tragic. Acele proteste sângeroase au marcat definitiv calendarul mondial. Pentru a cinsti memoria celor uciși, data de 1 Mai a fost aleasă ca zi simbolică a luptei pentru drepturi. Din 1890, la iniţiativa celei de-a Doua Internaționale Socialiste, ziua a devenit recunoscută pe plan internațional, fiind sărbătorită în majoritatea țărilor europene și dincolo de granițele continentului.

România și Ziua Muncii

În țara noastră, 1 Mai a fost marcat pentru prima dată în 1890, prin mitinguri ale muncitorilor. Astazi este zi liberă legală. Cu toate acestea, semnificația ei s-a transformat radical în perioada regimului comunist.

Festivismul obligatoriu sub comunism

Perioada comunistă a transformat 1 Mai într-o manifestație de stat, cu parades masive, defilări orchestrate și lozinci propagandistice. La Alba Iulia, ziua era pregătită cu rigurozitate militară: parades prin centrul orașului, spectacole patriotice pe stadion, repetiții zilnice. Nimeni nu muncea, dar toți eram obligaţi să defileze.

Muncitorii din fabricile importante ale oraşului – Mecanica, Utilajul, Refractara, Ardeleana, Porţelanul, Uzina „Ardealul" – ieşeau la „repetiții" cu două săptămâni înainte de eveniment. Primeau pancarte cu sloganuri comuniste sau lozinci în cinstea conducătorului și trebuia să defileze în faţa tribunei oficiale, amplasate în fața fostei Poşte din Alba Iulia, lângă sediul IPJ Alba.

Implicarea elevilor și a tinerilor

Elevii primeau o atenție deosebită. Pregătiți cu câteva săptămâni înainte, participanții trebuia să memoreze poezii, cântece patriotice și dansuri tematice. Repetițiile erau zilnice, iar cursurile suspinse. Indiferent din ce localitate veneau, elevii din alte orașe ale județului erau aduşi la Alba Iulia pentru a participa. Toți purtau costume de pionieri și trebuia să fie perfecți până la ziua evenimentului.

Defilarea se oprea pe stadionul din oraş, în zona unde astazi se află centrul comercial Alba Mall. Cei care nu treceau selecția activiștilor pentru a desfila cu pancarte și steaguri erau igualmente mobilizaţi, primeau pancarte și erau rândui în rândurile celor care trebuia să aplaude coloanele muncitorești.

Ierarhia strictă pe tribuna oficială

Tribuna oficială nu era deschisă tuturor. Accesul era determinat de poziția în nomenclatura comunistă. Cei mai bine cotați activiști ocupau primele rânduri alături de prim-secretarul județului. Al doilea eșalon al nomenclaturii era plasat mai în spate, iar cei mai apreciați dintre aceștia puteau ajunge chiar în spatele prim-secretarului. Pentru celelalte locuri se dădea o „bătălie" aprigă între directorii de întreprinderi socialiste și alți membri ai elitei comuniste, deoarece prezența la tribună simboliza influența și puterea politică. Accesul depindea de relații și pile.

Gărzile patriotice: soldații clasei muncitoare

Repetițiile erau mai aspre pentru „gărzile patriotice", formate din angajații fabricilor din județ. Îmbrăcați în haine militare și dotați cu arme, trebuia să simuleze o armată disciplinată. Bărbaţi și femei aduşi direct din producția la Fabrica de Covoare sau Porţelanul trebuia să defileze în pas militar în faţa conducerii de partid. Pentru a asigura disciplina, „soldații" erau amenințați că vor fi duși la muncă la consolidarea digului de la Mureş dacă nu se comportau conform așteptărilor.

Presa și propaganda

Ziarul comunist Unirea elogia pe pagini întregi realizările P.C.R. și transmitea „vibrante omagii" conducătorului. În 1985, ziar scria că „Ziua de 1 Mai, ziua internaţională a oamenilor muncii a fost sărbătorită de cetăţenii din judeţul nostru într-o atmosferă de veselie şi entuziasm."

Un privilegiu rar: circulația liberă

Pe 1 Mai, partidul acorda românilor un privilegiu rar: dreptul de a circula cu mașinile, indiferent de paritatea numerelor de înmatriculare. În perioada 1984-89, circulația era alternantă, cu restricții în weekend în funcție de numerele de înmatriculare. Restricția era ridicată dacă 1 Mai cădea sâmbătă sau duminică. Stațiile PECO puteau livra mai multă benzină decât în zilele normale, iar cozile la pompă se întindeau pe sute de metri.

Spectacolele grandioase

În 1977, Ziarul „Unirea" relata despre un spectacol tematic muzical-coregrafic. Formaţiile corale din Alba Iulia, dansatorii Casei de Cultură a Sindicatelor, ai Liceului „Bethlen Gabor" din Aiud, grupurile folclorice și tarafurile sindicatelor deschideau spectacolul cu „Cântecul de 1 Mai" al compozitorului Ciprian Porumbescu.

În 1988, adunarea festivă din Alba Iulia s-a desfășurat la Casa de Cultură a Sindicatelor, sub titlul sugestiv „Conduşi de Ceauşescu, partid, popor şi ţară întâmpinăm a muncii măreaţă sărbătoare". Copii și tineri în costume populare, costume pioniereşti și ţinute moderne se produceau pe scenă. Neapărat era adus omagiul „celui mai iubit fiu al României socialiste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu", și soţiei sale Elena.

Cugir și Alba Iulia în anii 1940-1950

La Cugir, pe 1 mai 1946, muncitorii s-au prezentat în haine de sărbătoare, încolonați de reprezentanții sindicatelor, și au defilat în faţa tribunei oficiale. Gheorghe Barbu de la Sindicatul oamenilor muncii și primarul orașului au rostit discursuri, alături de reprezentanții Partidului Social Democrat și al P.C.R.

În 1949, oficialii comuniști din Cugir au arborat un drapel mare roşu pe Dealul Cetății. Culoarea roşie a fost aleasă de comunişti pentru că, în concepţia lor, simboliza sângele vărsat de muncitori în lupta cu opresorii capitalişti. Mitingul a avut loc în Piața de Sus, unde se afla tribuna oficială. Printre invitați s-a numărat Ilie Cocev, secretarul adjunct al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R) filiala Hunedoara–Deva, care a rostit un discurs despre semnificaţia zilei.

Fruntașii clasei muncitoare erau puşi la loc de cinste în tribuna oficială: „fruntașii în producție, inovatorii, care prin eforturile lor au contribuit la îndeplinirea programului de producție". Muncitorii defilau în coloane acompaniați de muzica de fanfară, purtând drapele. Primii defilau muncitorii din secțiile fruntașe, urmați de colegii lor, țăranii muncitori, UTC-iștii, membrii Uniunii Populare Maghiare, sportivii și elevii. Coloana se încheia cu echipele de pompieri.

După manifestații, toată lumea se îndrepta spre pădure pentru o porţie de mici şi bere. Directorii și oficialii importanți se deplasau cu dresina, un automobil special adaptat cu roți de fier pentru a circula pe linia ferată îngustă a mocaniței.

Alba Iulia, 1954 și 1959

În 1954, ziua a fost sărbătorită sâmbăta. Orașul era împodobit cu drapele roșii și tricolore, portrele conducătorilor statului. Ziarul vremii nota: „Orașul Alba Iulia îmbrăcat în haine de sărbătoare. Peste tot străzi, piețele, clădirile erau împodobite cu drapele roșii și tricolore, portrete ale conducătorilor clasei muncitoare, dovedeau grija cu care fiii patriei noastre, se pregătiseră să întâmpine măreața sărbătoare."

Mitingul a avut loc în faţa sfatului popular. Muncitorii de la diferite platforme industriale – Intrerprinderea „Simion Bărnuțiu", Intrerprinderea „Horea", Intreprinderea „4 Ardeal", „1CT", angajații din comerț și învățământ – defilau prin faţa scenei, aplaudaţi de oamenii „importanți" ai orașului. Trebuia să defileze cu tablouri ale Comitetului Central, drapele sau pancarte care anunţau depășirea graficelor de producție.

Cine lipsea era trecut pe lista neagră, decontat și, în cazuri extreme, arestat sub acuzația de „dușman al poporului". Festivitatea se încheia cu discursul rostit de prim–secretarul Comitetului raional al Partidului Muncitor Român, Gheorghe Inarv.

În 1959, sărbătoarea a fost organizată similar, dar în Piața 1 Mai din municipiu, care „era îmdobită cu drapele și portrele marilor dascăli". Discursul festiv a fost rostit de prim–secretarul Ștefan Boureanu.

După 1989

După căderea regimului, caracterul ideologic al zilei s-a pierdut. Astazi, 1 Mai este marcat mai degrabă prin activități recreative: grătare, ieșiri în aer liber, mini-vacanțe. Dacă astazi apar certuri pe grupurile de WhatsApp pentru alegerea locației sau a mărcii de bere, în perioada comunismului românii serveau patria așa cum voia Nicolae Ceaușescu, fără vreun cuvânt de spus.

Chiar dacă a pierdut conținutul militant, 1 Mai rămâne un simbol important al drepturilor câștigate de muncitori: program de lucru reglementat, condiții de muncă decente, protecție socială.